Asurzitor sunet al azărtorului dor
Căt mi-o lua să te cobor,
Din ceruri sidefii de porţelan?
Al plânsului şi ploii amar
În piept să nu-l mai simt.
Cât mi-o lua să mă închin
La falnicul portret din cer?
Un vânt dulce de m-alină,
O ploaie, doar atata cer.
La nucul sus de pe colină
Zace-o piatră tot de veacuri
Înghiţită de-a lumii prafuri,
Se ridică-n ale luminii valuri,
Hoinărind nemaumblate maluri.
Eşti doar tu, iubite zeu,
Ce mi te inchin doar eu.
Inspir momente,expir cuvinte 