Petic din mine

 

Strigam către cer, strigam şi-napoi,

În frunte purtam cunună de flori

Atunci sau acum, pe valuri pluteam

Si gândul şi cântul mi-erau un noian

De-nalte cântări, sacadate vibraţii

Ce cutreierau întregi constelaţii

Mă aruncam în valuri de deluzorii stări

Strigam către cer, şopteam spre pământ

Ba câte-o frază, ba vreun cuvânt

Ziua-i lună, noaptea-i soare

Apusul se-neacă în mare

Luna leagănă stele în poală

Casa-mi, o pictură florală

Polen respir, cu vânt mă hrănesc

Să te iubesc nu îndrăznesc